tortar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TORTÁR, -Ă, tortari, -e, adj. (Rar; despre vase de ceramică) Cu toarte. ◊ (Substantivat)
Tortare de lut. –
Toartă +
suf. -ar.tortar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TORTÁR, -Ă, tortari, -e, adj. (Rar; despre vase de ceramică) Cu toarte. ◊ (Substantivat)
Tortare de lut. —
Toartă +
suf. -
ar.