tort - explicat in DEX

tort (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TORT¹, torturi, s. n. 1. Fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile; torsătură. ♦ Cantitate, scul etc. de fire toarse. 2. Țesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in. – Din lat. tortus (< torquere).

tort (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TORT², torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă ornamentală etc. [Var.: tórtă s. f.] – Din germ. Torte.

tort (Dicționar de neologisme, 1986)
TORT s.n. Prăjitură mare (rotundă), preparată din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. [Var. tortă s.f. / < germ. Torte, cf. it. torta].

tort (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TORT s. n. prăjitură mare (rotundă) din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. (< germ. Torte)

tort (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
tórt, -uri, s.n. – Fir tors de cânepă sau in; pânză, țesătură din fire de cânepă: „Eu port cămașă de tort / Și mândruții drag i port” (Ștețco 1990: 314). – Lat. tortus.

tort (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tort s. n., pl. tórturi

tort (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) tort n., pl. urĭ (lat. tõrtus, sucit, tors, tortum, funie [de torturat]. V. torc). Cantitate de fire toarse: niște tort de matasă [!].

tort (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *tort n., pl. urĭ (pol. tort, d. germ. torte. V. tortă). Un fel de pandispan [!] făcut din oŭă, zahăr și făină saŭ numaĭ din nucĭ, alune, migdale (rîșnite), castane saŭ cĭocolată.

tort (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tort n. cantitate de fire toarse (de in, cânepă, lână). [Lat. TORTUM, ceva sucit, funie].

tort (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TORT¹, torturi, s. n. 1. Fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile; torsătură. ♦ Cantitate, scul etc. de fire toarse. 2. Țesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in. — Lat. tortus (< torquere).