torturare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TORTURÁRE, torturări, s. f. Acțiunea de
a tortura și rezultatul ei; tortură. –
V. tortura.torturare (Dicționar de neologisme, 1986)TORTURÁRE s.f. Acțiunea de a tortura și rezultatul ei; chinuire; tortură. [<
tortura].
torturare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)torturáre s. f.,
g.-d. art. torturắrii; pl. torturắritorturare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TORTURÁRE, torturări, s. f. Acțiunea de
a tortura și rezultatul ei; tortură. —
V. tortura.