tortuos (Dicționar de neologisme, 1986)
TORTUÓS, -OÁSĂ adj. (Franțuzism) Răsucit în spirală; cu curbe repezi. ♦ (Fig.) Întortocheat, penibil; încâlcit, greu. [Pron. -tu-os. / < fr. tortueux, cf. lat. tortuosus].
tortuos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TORTUÓS, -OÁSĂ adj. 1. răsucit în spirală; cu curbe repezi. ◊ (fig.; despre exprimare, gândire) întortocheat, încâlcit, complicat; penibil. 2. (fig.; despre acțiuni, fapte) ascuns, viclean. (< fr. tortueux, lat. tortuosus)
tortuos (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tortuós, -oásă adj. (lat. tortuosus, d. tortus, sucit). Sinuos, întortocheat, sucit, cotit, meandric: rîŭ tortuos. Fig. Pe căĭ pezișe [!], cu viclenie: procedură tortuoasă. Adv. A proceda tortuos.