tortiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TORTÍȚĂ,tortițe, s. f. Diminutiv al lui toartă. – Toartă + suf. -iță.
tortiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tortíță s. f., g.-d. art. tortíței; pl. tortíțe
tortiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TORTÍȚĂ,tortițe, s. f. Diminutiv al lui toartă. — Toartă + suf. -iță.