tabelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (
1). ◊
Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din
fr. tabellaire.tabelar (Dicționar de neologisme, 1986)TABELÁR, -Ă adj. (
Despre liste, situații etc.) Care are forma unui tabel. ♦
Tipărire tabelară = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul. [Cf. fr.
tabellaire].
tabelar (Marele dicționar de neologisme, 2000)TABELÁR, -Ă adj. în formă de tabel. ♦ tipărire ~ă = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul. (< lat.
tabellarius, gr.
tabellaire)
tabelar (Dicționaru limbii românești, 1939)*tabelár, -ă adj. (lat.
tabellarius). În formă de tabelă saŭ de tabloŭ (adică vizibil de-odată, pe o singură pagină).
Tipărire tabelară, tipărire cu tăblițe cu litere fixe, cum se proceda în ainte [!] de a se fi descoperit literele mobile.
tabelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tabelár adj. m.,
pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláretabelar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tabelar a. în formă de tabelă.
tabelar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (
1). ◊
Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. — Din
fr. tabellaire.