tăbueț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tăbuéț (-țe), s. n. –
1. Săculeț, traistă. –
2. Poreclă dată persoanelor îndesate. –
3. (
Trans.) Husă. Origine incertă. Poate în legătură cu
tărbuc; după opinia lui Tiktin, care mi se pare mai puțin sigură, din
sl. tobolĭcĭ, poate prin intermediul
sb. tobo(l)ca. În
Mold. și
Trans. –
Der. tăbeică (
var. tebeică),
s. f. (
Munt., săculeț);
tăbîltoc (
var. tăbultoc, tăboltoc, tobîltoc),
s. n. (sac, tăbeică), cu
suf. expresiv (după Lacea,
Dacor., IV, 781, din
săs. Doppeltuch).