stanifer - explicat in DEX

stanifer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STANIFÉR, -Ă, staniferi, -e, adj. (Despre roci, minereuri, terenuri) Care conține, care are staniu în compoziția sa; bogat în staniu. – Din fr. stannifère.

stanifer (Dicționar de neologisme, 1986)
STANIFÉR, -Ă adj. (Despre minereuri, roci) Care conține staniu. [< fr. stannifère].

stanifer (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STANIFÉR, -Ă adj. (despre minereuri, roci) care conține staniu. (< fr. stannifère)

stanifer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stanifér adj. m., pl. staniféri; f. staniféră, pl. stanifére

stanifer (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stanifér, -ă adj. (staniŭ și -fer din aurifer). Chim. Care conține staniŭ.

stanifer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STANIFÉR, -Ă, staniferi, -e, adj. (Despre roci, minereuri, terenuri) Care conține, care are staniu în compoziția sa; bogat în staniu. — Din fr. stannifère.