stângăcie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÂNGĂCÍE, stângăcii, s. f. Lipsă de îndemânare, de ușurință în mișcări, în exprimare, în comportare etc. ◊
Loc. adv. Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic. ♦ Faptă, purtare neîndemânatică. –
Stângaci +
suf. -ie.