scrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRÍE, scríu, vb. III.
1. Intranz. și
tranz. A reprezenta prin semne convenționale sunetele sau cuvintele vorbirii. ◊
Expr. (
Intranz.; în basme)
De (sau
pe)
când scria (sau,
refl.,
se scria)
musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi. ♦
Tranz. impers. A se afla scris, a fi scris. ◊
Expr. A-i scrie (sau
a-i fi scris)
cuiva pe față (sau
în obraz) = a se putea vedea pe fața cuiva starea lui sufletească, a se deduce ceva din expresia cuiva. ♦
Tranz. A acoperi ceva cu semne grafice sau,
p. gener., cu orice fel de semne, de figuri. ♦
Tranz. A completa (un formular) cu textul necesar. ♦
Tranz. (
Înv. și
pop.) A însemna, a desena, a zugrăvi; a contura, a schița. ◊
Expr. (
Refl.)
A se scrie în partea cuiva = a aduce, a semăna la chip cu cineva. ♦ A lăsa urme, a întipări, a imprima. ◊
Refl. Urmele pașilor se scriseseră pe zăpadă. 2. Intranz. și
tranz. A-și exprima, a-și formula gândurile, ideile în scris; a compune, a redacta o operă (literară, științifică). ♦
Tranz. A relata, a descrie, a povesti ceva în scris.
3. A așterne pe hârtie un text, o scrisoare. ♦
Intranz. și
tranz. A trimite (cuiva) o scrisoare. ◊
Refl. recipr. Ne scriem din când în când. ♦ A înștiința, a comunica ceva în scris.
4. Tranz. A însemna, a nota, a înregistra ceva în scris; a trece numele cuiva pe o listă, într-o evidență. ♦ (
Înv.) A inventaria; a catagrafia. ◊
Expr. (
Pop.)
A scrie ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru... ♦ A trece ceva în contul cuiva, a pune în socoteală cuiva.
5. Tranz. și
refl. (
Pop.) A (se) înscrie într-o organizație, într-un corp constituit, într-un colectiv de muncă.
6. Tranz. (
Pop.) A prescrie, a indica unui bolnav tratamentul necesar. ♦
Tranz. impers. A fi stabilit, rânduit (prin legi, regulamente). ◊
Expr. A(-i) fi scris cuiva (sau
pentru cineva) = a(-i) fi rânduit cuiva de la naștere, a(-i) fi sortit, hărăzit (prin soartă). [
Perf. s. scrisei, part. scris. –
Var.:
scri vb. IV] –
Lat. scribere.scrie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scríe (-íu, -is), vb. –
1. A așterne pe hîrtie cu ajutorul unor semne grafice cuvinte, texte etc. –
2. A compune. –
3. A coresponda, a comunica prin scrisori. –
4. A desena, a picta, a reprezenta. –
5. A înscrie, a înregistra. –
Mr. scriu, scrișu, scriat, scriire. Lat. scrĭbĕre (Pușcariu 1564; REW 7745; Densusianu,
GS, II, 12),
cf. it. scrivere, prov.,
cat. escriure, fr. écrire, sp. escribir, port. escrever, alb. skruan (Philippide, II, 654). –
Der. scriere, s. f. (acțiunea de a scrie; scris, compoziție);
scriitor, s. m. (persoană care scrie, autor, publicist, diac);
scriitoraș, s. m. (scriitor fără valoare, gazetăraș; caligraf, grefier);
scriitoricesc, adj. (de scriitor, literar);
scriitură, s. f. (scris, grafie);
scris, adj. (redat prin scriere; predestinat, fatal; desenat, reprezentat; frumos, drăguț);
scris, s. n. (faptul de a scrie; grafie, poruncă, ordin;
pl., acțiuni, efecte bancare);
scris, s. m. (bărbat predestinat drept soț, logodnic, mire);
scrisă, s. f. (destin, soartă);
scrisoare, s. f. (scris; epistolă; act, document scris;
înv., descriere).
Cf. scriptură. Der. neol. script, s. n., din
lat. scriptum (
sec. XIX); scriptic,
adj. (scris, se zice despre examene), din
germ. Skriptum (Candrea);
scrib, s. m., din
fr. scribe; adscrie, vb.;
circumscrie, vb.;
descrie, vb.;
înscrie, vb.;
prescrie, vb.;
proscrie, vb.;
subscrie, vb., din
lat., cu adaptare la conjug, lui
a scrie.scrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scríe (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. scriu, 2
sg. scrii, 1
pl. scríem, 2
pl. scríeți, perf. s. 1
sg. scriséi, 1
pl. scríserăm; conj. prez. 3
să scríe; imper. 2
pl. scríeți; ger. scriínd (scri-ind); part. scrisscrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scrie v.
1. a face litere:
învață a scrie; 2. fig. a fi predestinat:
ce este scris omului, cată să pață; 3. a compune:
a scrie o carte; 4. a corespunde prin scris;
ne scrim foarte des. [Lat. SCRIBERE; pentru sensul 2, cf.
ursită].
scrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCRIE, scriu, vb. III.
1. Intranz și
tranz. A reprezenta prin semne convenționale sunetele sau cuvintele vorbirii. ◊
Expr. (
Intranz.; în basme)
De (sau
pe)
când scria (sau,
refl.,
se scria)
musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi. ♦
Tranz. impers. A se afla scris, a fi scris. ◊
Expr. A-i scrie (sau
a-i fi scris)
cuiva pe față (sau
în obraz) = a se putea vedea pe fața cuiva starea lui sufletească, a se deduce ceva din expresia cuiva. ♦
Tranz. A acoperi ceva cu semne grafice sau,
p. gener., cu orice fel de semne, de figuri. ♦
Tranz. A completa (un formular) cu textul necesar. ♦
Tranz. (
înv. și
pop.) A însemna, a desena, a zugrăvi; a contura, a schița. ◊
Expr. (
Refl.)
A se scrie în partea cuiva = a aduce, a semăna la chip cu cineva. ♦ A lăsa urme, a întipări, a imprima. ◊
Refl. Urmele pașilor se scriseseră pe zăpadă. 2. Intranz. și
tranz. A-și exprima, a-și formula gândurile, ideile în scris; a compune, a redacta o operă (literară, științifică). ♦
Tranz. A relata, a descrie, a povesti ceva în scris.
3. A așterne pe hârtie un text, o scrisoare. ♦
Intranz. și
tranz. A trimite (cuiva) o scrisoare. ♦
Refl. recipr. Ne scriem din când în când. ♦ A înștiința, a comunica ceva în scris.
4. Tranz. A însemna, a nota, a înregistra ceva în scris; a trece numele cuiva pe o listă, într-o evidență. ♦ (
înv.) A inventaria; a catagrafia. ◊
Expr. (
Pop.)
A scrie ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru... ♦ A trece ceva în contul cuiva, a pune în socoteală cuiva.
5. Tranz. și
refl. (
Pop.) A (se) înscrie într-o organizație, într-un corp constituit, într-un colectiv de muncă.
6. Tranz. (
Pop.) A prescrie, a indica unui bolnav tratamentul necesar. ♦
Tranz. impers. A fi stabilit, rânduit (prin legi, regulamente). ◊
Expr. A(-i) fi scris cuiva (sau
pentru cineva) = a(-i) fi rânduit cuiva de la naștere, a(-i) fi sortit, hărăzit (prin soartă). [
Perf. s. scrisei, part. scris. —
Var.:
scri vb. IV] —
Lat. scribere.