scriere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCRÍERE, scrieri, s. f. 1. Acțiunea de
a scrie și rezultatul ei.
2. (
Concr.) Sistem de semne grafice convenționale prin care sunt reprezentate în scris sunetele sau cuvintele unei limbi. ♦ (
Înv.) Ortografie. ♦ Mod particular de a caligrafia semnele grafice; fel de a scrie.
3. (
Concr.) Text scris: exprimare în scris; compunere, redactare a unui text: scrisoare (
5), scris
1 (
4). ♦ Operă literară sau științifică. –
V. scrie.scriere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scríere s. f.,
g.-d. art. scríerii; (feluri, texte)
pl. scríeriscriere (Dicționaru limbii românești, 1939)scríere f. Acțiunea de a scrie, de a face litere:
scrierea și citirea. Felu de a scrie, de a face literele:
aceste elev are o scriere frumoasă. Carte, operă literară saŭ științifică:
autor al multor scrierĭ.scriere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scriere f.
1. arta de a reprezenta cuvântul prin semne convenite;
2. acțiunea de a scrie;
3. operă literară sau științifică.
scriere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCRIÉRE, scrieri, s. f. 1. Acțiunea de
a scrie și rezultatul ei.
2. (
Concr.) Sistem de semne grafice convenționale prin care sunt reprezentate în scris sunetele sau cuvintele unei limbi. ♦ (
înv.) Ortografie. ♦ Mod particular de a caligrafia semnele grafice; fel de a scrie.
3. (
Concr.) Text scris: exprimare în scris; compunere, redactare a unui text: scrisoare (
5), scris
1 (
4). ♦ Operă literară sau științifică. —
V. scrie.