păsărea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂSĂREÁ, -ÍCĂ, păsărele, s. f. Diminutiv al lui
pasăre; păsăruică. ◊
Expr. (
Fam.)
A avea (o) păsărică (sau
păsărele)
la cap (sau, rar,
sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice. –
Pasăre +
suf. -ea, -ică.păsărea (Dicționaru limbii românești, 1939)păsăreá, V.
păsărică.păsărea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂSĂREÁ, -ÍCĂ, păsărele, s. f. Diminutiv al lui
pasăre; păsăruică. ♦
Expr. (
Fam.)
A avea (o) păsărică (sau
păsărele) la cap (sau, rar,
sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice. —
Pasăre +
suf. -ea, -ică.