ozor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OZÓR, ozoare, s. n. (
Reg.) Motiv, model, desen de cusătură sau de țesătură. – Din
ucr. dial. uzŭor.ozor (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ozór (ozoáre), s. n. – (
Mold.,
Bucov.) Model, desen pentru brodat.
Rus. ozor (Cihac, II, 469).
ozor (Dicționaru limbii românești, 1939)ozór n., pl.
oare (rus.
uzór).
Nord. Desemn [!], model, izvod (la țesut, la brodat).
ozor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ozór (
reg.)
s. n.,
pl. ozoáre