poză - explicat in DEX

poză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÓZĂ, poze, s. f. 1. Atitudine pe care cineva și-o impune; ținută, poziție. ◊ Expr. A(-și) lua o poză = a adopta o atitudine afectată pentru a produce impresie. ♦ (Rar) Fel, mod, chip, procedeu. 2. (Pop. și fam.) Fotografie. ♦ Ilustrație, reproducere. – Din fr. pose.

poză (Dicționar de neologisme, 1986)
PÓZĂ s.f. 1. Atitudine, poziție, ținută (pentru a poza). ♦ A(-și) lua o poză = a afișa o atitudine afectată, studiată. 2. Fotografie. 3. (Tehn.) Pozare. [< fr. pose].

poză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PÓZĂ s. f. 1. atitudine, comportare, poziție (specifică), ținută (pentru a poza). ♦ a(-și) lua o ~ = a afișa o atitudine afectată, studiată. 2. (fam.) fotografie. ◊ ilustrație. (< fr. pose)

poză (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
póză (póze), s. f. – 1. Postură, poziție, atitudine. – 2. Fotografie. – 3. Gravură, ilustrație. Fr. pose. – Der. poza, vb., din fr. poser.

poză (Dicționaru limbii românești, 1939)
*póză f., pl. e (fr. pose, d. poser, a așeza. V. repaos). Atitudine, pozițiune a corpuluĭ: era într´o poză visătoare. Fig. Atitudine afectată: ĭa uĭtați-vă la poza mitocanuluĭ îmbogățit ! Pop. Fotografie, portret: Safta s´a dus la fotograf ca să-șĭ scoată poza. Figură, ilustrațiune: carte cu poze.

poză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
póză s. f., g.-d. art. pózei; pl. póze

poză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
poză f. 1. atitudine: într´o poză răpitoare; 2. afectațiune, dorință de a produce efect; 3. pop. fotografie (= fr. pose).