poza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POZÁ, pozez, vb. I.
1. Intranz. A lua o anumită atitudine spre a servi de model unui pictor sau unui sculptor sau spre a fi fotografiat. ♦ (
Peior.) A-și studia gesturile, a lua o atitudine afectată pentru a produce impresie, pentru a epata.
2. Tranz. și
refl. (
Pop. și
fam.) A (se) fotografia. – Din
fr. poser.poza (Dicționar de neologisme, 1986)POZÁ vb. I. intr. 1. A sta într-o poziție favorabilă pentru a fi pictat, fotografiat.
2. A-și studia gesturile, atitudinile pentru a face impresie, pentru a epata.
3. tr., refl. A (se) fotografia.
4. (
Tehn.) A așeza, a dispune, a monta, a stivui. [< fr.
poser].
poza (Marele dicționar de neologisme, 2000)POZÁ vb. I. intr. 1. a-și impune o anumită atitudine, comportare etc., pentru a face impresie, a epata. 2. a sta într-o poziție favorabilă pentru a fi pictat, fotografiat etc. 3. (tehn.) a așeza, a dispune, a monta, a stivui. II. tr., refl. (fam.) a (se) fotografia. (< fr.
poser)
poza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pozá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
pozeázăpozà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pozà v.
1. a lua o atitudine spre a-i se face portretul:
a poza la un pictor; 2. fig. a afecta o atitudine; gesturi spre a produce efect.