poxie(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) PÓXIE,poxii, s. f. (Reg.) Necaz, ciudă. – Ngr. ipopsia.
poxie(Dicționaru limbii românești, 1939) póxie f. (ngr. ῾ypopsía, bănuĭală). Mold. Fam. Cĭudă pe cineva: a scrie cu poxie. – Și poxă, pl. e.