povod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POVÓD, povoduri, s. n. 1. (
Reg.; în
expr.)
A duce (sau
a lua etc.)
un cal în povod = a duce (sau a lua) un cal de căpăstru.
2. (
Înv.) Motiv (
I), cauză, pricină. [
Var.:
pohód s. n.] – Din
rus.,
scr. povod.povod (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)povód,
povóduri, s.n. (înv. și reg.)
1. marș, călătorie.
2. convoi.
3. (înv.) motiv, cauză, pricină.
4. (despre cai; în expr.)
a duce în povod = a duce de căpăstru;
a lua în povod = a lua de căpăstru.
5. (despre oameni; în expr.)
a da povod = a da (cuiva) prilej, motiv;
a lua în povod = a-și bate joc, a lua în râs.
povod (Dicționaru limbii românești, 1939)povód, -ódnic, V.
podvod.povod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)povód (
înv.,
reg.)
s. n.