obscurizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSCURIZÁRE, obscurizări, s. f. Faptul de a (se) face obscur. –
V. obscuriza.obscurizare (Dicționar de neologisme, 1986)OBSCURIZÁRE s.f. Acțiunea de a obscuriza și rezultatul ei. [<
obscuriza].
obscurizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSCURIZÁRE, obscurizări, s. f. Faptul de
a (se) obscuriza. —
V. obscuriza.