obscuritate - explicat in DEX

obscuritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBSCURITÁTE, obscurități s. f. 1. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. Fig. Lipsă de claritate (în idei, în stil etc.); nelămurire, confuzie. 3. Fig. Lipsă de renume, de vază, de faimă etc.; mediocritate. – Din fr. obscurité, lat. obscuritas, -atis.

obscuritate (Dicționar de neologisme, 1986)
OBSCURITÁTE s.f. 1. Întuneric, întunecime. ♦ (Fig.) Neclaritate, confuzie. 2. (Fig.) Condiție, situație obscură, lipsă de renume; mediocritate. [Cf. fr. obscurité].

obscuritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OBSCURITÁTE s. f. 1. lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. (fig.) lipsă de claritate; confuzie. 3. (fig.) condiție, situație obscură. ◊ mediocritate. (< fr. obscurité, lat. obscuritas)

obscuritate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*obscuritáte f. (lat. obscúritas, -átis). Întuneric, întunecime: obscuritatea nopțiĭ. Fig. Starea omuluĭ retras de lume: a trăi în obscuritate. Lipsă de claritate: obscuritatea vorbiriĭ cuĭva.

obscuritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obscuritáte s. f., g.-d. art. obscuritắții; pl. obscuritắți

obscuritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
obscuritate f. 1. întunecime; 2. starea unei persoane obscure: a trăi în obscuritate.

obscuritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBSCURITÁTE, obscurități, s. f. 1. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. Fig. Lipsă de claritate (în idei, în stil etc.); nelămurire, confuzie. 3. Fig. Lipsă de renume, de vază, de faimă etc.; mediocritate. — Din fr. obscurité, lat. obscuritas, -atis.