obsecrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSECRÁȚIE, obsecrații, s. f. Figură retorică prin care oratorul imploră ajutorul zeilor sau al oamenilor. [
Var.:
obsecrațiúne s. f.] – Din
fr. obsecration, lat. obsecratio, -onis.