obscurantist - explicat in DEX



obscurantist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBSCURANTÍST, -Ă, obscutantiști, -ste, adj., s. m. și f. 1.Adj. Care aparține obscurantismului, care oglindește sau susține obscurantismul. 2. S. m. și f. Adept al obscurantismului. – Din fr. obscurantiste.

obscurantist (Dicționar de neologisme, 1986)
OBSCURANTÍST, -Ă adj. Care ține de obscurantism, care oglindește obscurantismul. // s.m. și f. Adept. al obscurantismului. [Cf. fr. obscurantiste].

obscurantist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OBSCURANTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al obscurantismului. (< fr. obscurantiste)

obscurantist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*obscurantíst, -ă s. și adj. (d. lat. obscúrans, -ántis, part. d. obscurare, a întuneca). Acela căruĭa-ĭ place să ție poporu´n ignoranță: un obscurantist. Care menține ignoranța: ideĭ obscurantiste.

obscurantist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obscurantíst adj. m., s. m., pl. obscurantíști; adj. f., s. f. obscurantístă, pl. obscurantíste

obscurantist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
obscurantist m. adversar declarat al științei și al filozofiei.

obscurantist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBSCURANTÍST, -Ă, obscurantiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține obscurantismului, care oglindește sau susține obscurantismul. 2. S. m. și f. Adept al obscurantismului. — Din fr. obscurantiste.