năbădaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (
Reg.; mai ales la
pl.)
1. Acces de furie, de mânie.
2. (Criză de) epilepsie. –
Năbădăi1 +
suf. -aică.năbădaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)năbădáică (
reg.)
(-dai-) s. f.,
g.-d. art. năbădắicii; pl. năbădắici