nervurație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NERVURÁȚIE, nervurații, s. f. (Rar) Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. –
Nervură +
suf. -ație.nervurație (Dicționar de neologisme, 1986)NERVURÁȚIE s.f. ♦ (
Liv.) Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. ♦ (
Constr.) Ansamblu de nervuri al scheletului de rezistență al unei construcții. [Gen.
-iei. / < fr.
nervuration].
nervurație (Marele dicționar de neologisme, 2000)NERVURÁȚIE s. f. ansamblu de nervuri (3) și modul de dispunere a lor. (< fr.
nervuration)
nervurație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nervuráție (-ți-e) s. f.,
art. nervuráția (-ți-a), g.-d. art. nervuráției; pl. nervuráții, art. nervuráțiile (-ți-i-)