nervozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NERVOZITÁTE s. f. Stare de enervare, de încordare nervoasă; iritare, surescitare;
p. ext. nerăbdare. ◊
Loc. adv. Cu nervozitate =
a) în mod nervos, crispat;
b) cu nerăbdare, precipitat. – Din
fr. nervosité.nervozitate (Dicționar de neologisme, 1986)NERVOZITÁTE s.f. Stare de enervare; iritare, surescitare; (
p. ext.) nerăbdare. [Cf. fr.
nervosité].
nervozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)NERVOZITÁTE s. f. stare de enervare; iritare, surescitare; (p. ext.) nerăbdare. (< fr.
nervosité)
nervozitate (Dicționaru limbii românești, 1939)* nervozitáte f. (lat.
nervósitas, -átis). Caracteru de a fi nervos, iritabil.
nervozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nervozitáte s. f.,
g.-d. art. nervozitắțiinervozitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nervozitate f. temperament iritabil.