naționalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAȚIONALÍSM s. n. Doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale. [
Pr.:
-ți-o] – Din
fr. nationalisme.naționalism (Dicționar de neologisme, 1986)NAȚIONALÍSM s.n. Ideologie și politică care urmărește întreținerea izolării și ațâțarea neîncrederii și urii între diferite naționalități. ♦ Tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni. [Pron.
-ți-o-. / cf. fr.
nationalisme].
naționalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)NAȚIONALÍSM s. n. politică și ideologie care urmăresc întreținerea izolării și ațâțarea urii de rasă și naționalitate. ◊ tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni. (< fr.
nationalisme)
naționalism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NAȚIONALÍSM (‹
fr. {i})
s. n. Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, cu diferite accepțiuni, în funcție de condițiile istorice și de obiectivele forțelor politice. În
sec. 18-20,
n. a contribuit la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale, mai întâi în Europa, iar apoi în Africa, Asia și America Centrală. În cursul dezvoltării sociale,
n. s-a manifestat și se manifestă cu exaltare excesivă a superiorității unei națiuni față de altele și sub forma exclusivismului național în raport cu alte naționalități, îmbrăcând adesea forme de șovinism, rasism și hegemonism, care au condus la crearea premiselor izbucnirii unor conflicte interne și interstatale.
naționalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)naționalísm (-ți-o-) s. n.naționalism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)naționalism n. caracter propriu unei națiuni.