monorai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONORÁI, monoraiuri, s. n. Monoșină. – Din
fr. monorail.monorai (Dicționar de neologisme, 1986)MONORÁI s.n. Cale ferată terestră sau, mai ales, suspendată, alcătuită dintr-o singură șină; monoșină. [< fr.
monorail].
monorai (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONORÁI s. n. cale de rulare cu o singură șină suspendată; monoșină. (< fr.
monorail)
monorai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monorái s. n.,
pl. monoráiuri