monopter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOPTÉR, -Ă, monopteri, -e, adj. (Mai ales despre edificiile circulare) Cu un singur rând de coloane pe care se sprijină acoperișul. – Din
fr. monoptère.monopter (Dicționar de neologisme, 1986)MONOPTÉR, -Ă adj. (
Despre edificii) Care are numai un rând de coloane; format dintr-o singură colonadă. [< fr.
monoptère, cf. gr.
monos – singur,
pteron – aripă].
monopter (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOPTÉR, -Ă adj. (despre un edificiu circular) cu acoperișul susținut de o singură colonadă. (< fr.
monoptère)
monopter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monoptér1 (-nop-ter / -no-pter) adj. m., pl.
monoptéri; f.
monoptéră, pl.
monopéremonopter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monoptér2 (-nop-ter / -no-pter) s.n., pl.
monoptéremonopter (Dicționaru limbii românești, 1939)*monoptér, -ă adj. (vgr.
monópteros, d.
mónos, singur, și
pterón, aripă. V.
dipter).
Arh. Care are un singur rînd de coloane:
templu monopter.