monorefringent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOREFRINGÉNT, -Ă, monorefringenți, -te, adj. (
Fiz.; despre substanțe) Cu monorefringență. – Din
fr. monoréfringent.monorefringent (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOREFRINGÉNT, -Ă adj. (despre substanțe) care prezintă monorefringență. (< fr.
monoréfringent)