hialoplasmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIALOPLÁSMĂ, hialoplasme, s. f. (
Anat.) Zonă periferică a citoplasmei celulare; ectoplasmă (
1). [
Pr.:
hi-a-] – Din
fr. hyaloplasme.hialoplasmă (Dicționar de neologisme, 1986)HIALOPLÁSMĂ s.f. Ectoplasmă (
1). [Pron.
hi-a-. / < fr.
hyaloplasme].
hialoplasmă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIALOPLÁSMĂ s. f. ectoplasmă (1). (< fr.
hyaloplasme)
hialoplasmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hialoplásmă (hi-a-lo-plas-) s. f.,
g.-d. art. hialoplásmei; pl. hialoplásme