hialograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIALOGRÁF, hialografe, s. n. Instrument cu dispozitive reglabile, cu ajutorul căruia se pot desena mecanic perspective. [
Pr.:
hi-a-] – Din
fr. hyalographe.hialograf (Dicționar de neologisme, 1986)HIALOGRÁF s.n. 1. Instrument de gravat sticlă.
2. Instrument cu dispozitiv reglabil și părți transparente, servind pentru a desena mecanic perspectiva. [< fr.
hyalographe].
hialograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIALOGRÁF s. n. 1. instrument de gravat sticlă. 2. instrument cu dispozitive reglabile și părți transparente pentru desenarea mecanică a perspectivei. (< fr.
hyalographe)
hialograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hialográf (hi-a-lo-graf) s. n.,
pl. hialográfe