heruvim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HERUVÍM, heruvimi, s. m. Înger care urmează ierarhic după arhangheli. – Din
sl. cherŭvimu.heruvim (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)heruvím (heruvími), s. m. – Înger care urmează ierarhic după arhangheli. –
Mr. heruvim. Ngr. χερουβίμ, în parte prin intermediul
sl. cheruvimŭ, cf. sb. heruvim. –
Der. heruvimesc (
var. heruvimicesc),
adj. (de heruvimi,
înv.);
heruvic, s. n. (imn liturgic), din
ngr. χερουβιϰόν;
heruvicar, s. n. (colecție de imnuri).
heruvim (Dicționaru limbii românești, 1939)heruvím m. (ngr.
heruvim, cuv. ebraic). Înger din clasa următoare serafimilor. Cap de înger cu aripĭ pictat.
Fig. Copil frumos. – Și
herovim. Răŭ scris
cheruvim.heruvim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heruvím s. m.,
pl. heruvímiheruvim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)heruvim m.
1. îngerul care vine după Arhanghelul, în ierarhia cerească:
heruvimii și serafimii; 2. figuri simbolice de animale întraripate, în templul din Ierusalim;
3. copilaș fraged și grăsuliu;
4. în pictură, cap de copil înaripat. [Gr. mod.].