heruvic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HERUVÍC, heruvice, s. n. Numele unui imn bisericesc ortodox. – Din
ngr. [imnos]
heruvikós, heruvikón.heruvic (Dicționaru limbii românești, 1939)heruvíc n., pl.
urĭ (ngr.
heruvikón, coru heruvimilor). O cîntare bisericească atuncĭ cînd preutu [!] ĭese din altar cu sfintele darurĭ. – Și
herovic. Răŭ scris
cheruvic.heruvic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heruvíc s. n.,
pl. heruvíceheruvic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)heruvic n.
1. cântare bisericească care începe cu vorbele «care pre heruvimii» și care se rostește înainte de a ieși preotul cu darurile;
2. carte bisericească ce conține asemenea imnuri:
Heruvico-chinonicar de Anton Pann (1847). [Gr. mod.].