formare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORMÁRE, formări, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) forma și rezultatul ei; formație (
1). ♦ Pregătire, instruire, educare; creare.
2. Operație de confecționare și de asamblare a părților constitutive și a miezurilor care alcătuiesc o formă de turnătorie. –
V. forma.formare (Dicționar de neologisme, 1986)FORMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) forma și rezultatul ei; formaj; formație. [<
forma].
formare (Marele dicționar de neologisme, 2000)FORMÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) forma; formaj; formație (1); pregătire, instruire, educare. 2. confecțio-nare și montare a unei forme de turnătorie. ◊ procedeu de fabricare prin vulcanizare a matrițelor unor obiecte de cauciuc. 3. turnare și deshidratare a pastei fibroase pentru obținerea unei benzi sau foi de hârtie. 4. operația de a da unei piese de îmbrăcăminte sau de încălțăminte forma potrivită. (< forma)
formare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)formáre s. f.,
g.-d. art. formắrii; pl. formắri