formant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FORMÁNT, formanți, s. m. (
Fon.) Zonă de maximă relevanță a unui spectru acustic. ♦ (
Fon.) Zonă de armonice amplificate prin rezonanța cavităților supraglotice, definitorii pentru formarea timbrului vocalic. – Din
fr. formante.formant (Dicționar de neologisme, 1986)FORMÁNT s.m. Element constitutiv esențial al unui sunet, al unui fonem, al unui cuvânt etc. [< fr.
formant].
formant (Marele dicționar de neologisme, 2000)FORMÁNT s. m. 1. element constitutiv esențial al unui sunet, cuvânt, al unei sintagme, propoziții etc.; formativ. 2. (fon.) frecvență a unor rezonanțe specifice care definesc o vocală pe plan acustic. (< fr.
formant)
formant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*formánt s. m.,
pl. formánți