emetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMETÍC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv);
p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. – Din
fr. émétique, lat. emeticus.emetic (Dicționar de neologisme, 1986)EMETÍC s.n. Tartrat de antimoniu și de potasiu, folosit la imprimatul și vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor și în medicină ca vomitiv. //
adj., s.n. Vomitiv. [< fr.
émétique, cf. gr.
emetikos – care provoacă vomă].
emetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMETÍC1 s. n. tartrat de antimoniu și de potasiu, folosit la imprimatul și vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor și în medicină, ca vomitiv. (< fr.
émétique, lat.
emeticus)
emetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)-EMETÍC2 elem. „care provoacă vomă”. (< fr.
-émétique, cf.
lat. emeticus, gr.
emetikos)
emetic (Dicționaru limbii românești, 1939)*emétic, -ă adj. (vgr.
emetikós). Vomitiv. S. n., pl.
e. Vomitiv compus din tartrat de potasiŭ și antimoniŭ.
emetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)emetíc s. n.emetic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)emetic a. care face să vomiteze:
praf emetic. ║ n. vomitiv în care intră antimoniu.
emetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMETÍC s. n. Tartrat de antimoniu și potasiu, folosit în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv);
p. ext. orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv. — Din
fr. émétique, lat. emeticus.