emersiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EMERSIÚNE, emersiuni, s. f. 1. Stare în care se găsește un corp plutitor cufundat parțial într-un lichid.
2. Ieșire parțială a unui corp ceresc din conul de umbră al altui corp ceresc sau din spațiul aflat în dreptul altui corp ceresc. [
Pr.:
-si-u-] – Din
fr. émersion, lat. emersio, -onis.emersiune (Dicționar de neologisme, 1986)EMERSIÚNE s.f. 1. Stare a unui corp ieșit dintr-un lichid.
2. Reapariția unui astru eclipsat. [Cf. fr.
émersion, it.
emersione].
emersiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)EMERSIÚNE s. f. 1. ieșire parțială a unui corp dintr-un lichid în care a fost cufundat; stare în care se află un asemenea corp. 2. reapariție pe bolta cerească a unui astru eclipsat. (< fr.
émersion, lat.
emersio)
emersiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*emersiúne f. (lat.
e-mérsio, -ónis. V.
i-mersiune). Acțiunea de a emerge, de a ĭeși la suprafață, de a apărea.
Astr. Aparițiunea uneĭ stele.
emersiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)emersiúne (ieșire)
(-si-u-) s. f.,
g.-d. art. emersiúnii; pl. emersiúniemersiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EMERSIÚNE, emersiuni, s. f. 1. Ieșire a unui corp la suprafața unui lichid.
2. Ieșire parțială a unui corp ceresc din conul de umbră al altui corp ceresc sau din spațiul aflat în dreptul altui corp ceresc. [
Pr.:
-si-u-] — Din
fr. émersion, lat. emersio, -onis.