cusutură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUSUTÚRĂ s. f. v. cusătură.
cusutură(Dicționaru limbii românești, 1939) cusutúră f., pl. ĭ (d. cusut orĭ lat. consutúra. V. sutură). Est. Loc cusut: haĭnă cu multe cusuturĭ. Modu de a coase: cusutură rară. – În vest cusă-.
cusutură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUSUTÚRĂ s. f. v. cusătură.