complicitate - explicat in DEX

complicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMPLICITÁTE, (rar) complicități, s. f. Participare secundară la săvârșirea unei infracțiuni; p. ext. tolerarea sau ascunderea unei fapte neîngăduite săvârșite de altul. – Din fr. complicité.

complicitate (Dicționar de neologisme, 1986)
COMPLICITÁTE s.f. Participare la făptuirea unei infracțiuni. ♦ Înlesnire, ascundere a unei fapte penale sau reprobabile, săvârșite de cineva. [Cf. fr. complicité].

complicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMPLICITÁTE s. f. participare la săvârșirea unei fapte penale sau reprobabile. (< fr. complicité)

complicitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*complicitáte f. (d. cómplice; fr. -icitè). Participare la crimă saŭ delict (părtășie).

complicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
complicitáte s. f., g.-d. art. complicitắții; pl. complicitắți

complicitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
complicitate f. participare la crima altuia.

complicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMPLICITÁTE, (rar) complicități, s. f. Participare secundară la săvârșirea unei infracțiuni; p. ext. tolerarea sau ascunderea unei abateri de la normele de conduită. — Din fr. complicité.