complianță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPLIÁNȚĂ s. f. Mărime care indică gradul de elasticitate al unui sistem mecanic. [
Pr.:
-pli-an-] – Din
engl. compliance.complianță (Dicționar de neologisme, 1986)COMPLIÁNȚĂ s.f. (
Fiz.) Mărime care indică gradul de elasticitate al unui sistem mecanic. ♦
Complianță pulmonară = variație a volumului pulmonar, datorită schimbării de presiune. [Pron.
-pli-an-. / < fr.
compliance].
complianță (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPLIÁNȚĂ s. f. 1. mărime care indică gradul de elasticitate al unui sistem mecanic. 2. (med.) variație a volumului pulmonar datorată schimbării de presiune. 3. acord, supunere, ascultare, conformare comportamentală. ◊ adeziune a bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării stării sale de sănătate. (< fr.
compliance)
complianță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)compliánță (-pli-an-) s. f.,
g.-d. art. compliánțeicomplianță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPLIÁNȚĂ s. f. Mărime care indică gradul de elasticitate al unui sistem mecanic. [
Pr.:
-pli-an-] — Din
engl. compliance.