bocănitură - explicat in DEX

bocănitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOCĂNITÚRĂ, bocănituri, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -tură.

bocănitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOCĂNITÚRĂ, bocănituri, s. f. Bocănit; zgomot produs prin lovire repetată cu un obiect tare. – Din bocăni + suf. -(i)tură.

bocănitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bocănitúră s. f., g.-d. art. bocănitúrii; pl. bocănitúri

bocănitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOCĂNITÚRĂ, bocănituri, s. f. Bocănit. — Bocăni + suf. -tură.