bocănitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bocănitoáre (rar)
s. f.,
g.-d. art. bocănitórii; pl. bocănitóribocănitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bocănitoare f. Tr. gheonoaie (care lovește într’una arborii cu ciocul).