babac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BABÁC s. m. v. babacă.babac (Dicționar de argou al limbii române, 2007)babac, babaci, s. m. 1. tată.
2. (
la pl.) părinți
babac (Dicționaru limbii românești, 1939)babác m. (d.
babaca)
Fam. iron. Tată:
L-a prins babacu. Haĭ, babacule!babac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)babác (
fam.)
s. m.,
pl. babácibabac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BABÁC s. m. v. babacă.