autocrator - explicat in DEX

autocrator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOCRÁTOR, autocratori, s. m. (Înv.) Autocrat. [Pr.: a-u-] – Din ngr. autokrátor.

autocrator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOCRÁTOR s. m. 1. titlu dat, în Grecia antică, deținătorilor unei autorități absolute. 2. bazileu ~ = (la Bizanț) titlu oficial al împăratului. (< fr. autocrator, gr. autokrator)

autocrator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOCRÁTOR, autocratori, s. m. (Înv. și arh.) Autocrat. [Pr.: a-u-] – Ngr. autokrator.

autocrator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autocrátor (înv.) (a-u-to-cra-) s. m., pl. autocrátori

autocrator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOCRÁTOR, autocratori, s. m. (Înv.) Autocrat. [Pr.: a-u-]. — Din ngr. autokrátor.