arsen - explicat in DEX

arsen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARSÉN s. n. 1. Element chimic semimetalic, de culoare cenușie cu luciu argintiu, folosit în aliaje. ◊ Trioxid de arsen = pulbere cristalină de culoare albă, foarte toxică; șoricioaică. 2. Arsenic. – Din germ. Arsen.

arsen (Dicționar de neologisme, 1986)
ARSÉN s.n. Metaloid cristalizat, cenușiu, ai cărui compuși sunt foarte otrăvitori; arsenic. [< germ. Arsen].

arsen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARSÉN s. n. 1. metaloid cristalizat, cu luciu cenușiu, toxic. 2. arsenic. (< germ. Arsen)

arsen (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ARSÉN (< germ.) s. n. Element chimic (As; nr. at. 33, m. at. 74,92) semimetalic. În combinații funcționează în stările de valență 3 și 5. A. și majoritatea combinațiilor sale sînt toxice (doza mortală 0,1 -0,3 g). Este folosit în aliaje pentru mărirea durității. A fost descoperit în 1250 de Albertus Magnus.

arsen (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARSÉN s. n. Arsenic. – Germ. Arsen.

arsen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
arsén s. n.; simb. As

arsen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARSÉN s. n. 1. Element chimic semimetalic, de culoare cenușie cu luciu argintiu, folosit în aliaje pentru măsurarea durității. ◊ Trioxid de arsen = pulbere cristalină de culoare albă, foarte toxică; șoricioaică. 2. Arsenic. — Din germ. Arsen.