aromitor - explicat in DEX

aromitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AROMITÓR, -OÁRE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspândește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Aromi + suf. -tor.

aromitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AROMITÓR, -OÁRE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspândește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Din aromi + suf. -tor.

aromitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aromitór adj. m., pl. aromitóri; f. sg. și pl. aromitoáre

aromitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aromitor a. care adoarme visător.

aromitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AROMITÓR, -OÁRE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspândește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. — Aromi + suf. -tor.