arondare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ARONDÁRE,arondări, s. f. Acțiunea de a aronda și rezultatul ei. – V. aronda.
arondare(Dicționar de neologisme, 1986) ARONDÁREs.f. Acțiunea de a aronda. [< aronda].
arondare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *arondáre s. f., g.-d. art. arondắrii; pl. arondắri
arondare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ARONDÁRE,arondări, s. f. Acțiunea de a aronda și rezultatul ei. — V. aronda.