adolescent - explicat in DEX

adolescent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ADOLESCÉNT, -Ă, adolescenți, -te, s. m. și f. Persoană care este la vârsta adolescenței. – Din fr. adolescent, lat. adolescens, -ntis.

adolescent (Dicționar de neologisme, 1986)
ADOLESCÉNT, -Ă s.m. și f. Om ajuns la adolescență. [Pron. -scent. / < fr. adolescent, cf. it. adolescente, lat. adolescens].

adolescent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ADOLESCÉNT, -Ă s. m. f. om ajuns la adolescență. (< fr. adolescent, lat. adolescens)

adolescent (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ADOLESCÉNT, -Ă, adolescenți, -te, s. m. și f. Persoană ajunsă la vârsta dintre copilărie și tinerețe. – Fr. adolescent (lat. lit. adolescens, -ntis).

adolescent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*adolescént, -ă s. (lat. adoléscens, -éntis). Care e în adolescență, flăcăŭ.

adolescent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
adolescént s. m., pl. adolescénți

adolescent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
adolescent m. flăcău.

adolescent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ADOLESCÉNT, -Ă, adolescenți, -te, s. m. și f. Persoană care este la vârsta ado­lescenței. — Din fr. adolescent, lat. adolescens, -ntis.