adogmatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ADOGMÁTIC, -Ă, adogmatici, -ce, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al adogmatismului. – Din
fr. adogmatique.adogmatic (Dicționar de neologisme, 1986)ADOGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la adogmatism, propriu adogmatismului. //
s.m. și f. Adept al adogmatismului. [Cf. fr.
adogmatique].
adogmatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ADOGMÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al adogmatismului. (< fr.
adogmatique)
adogmatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)adogmátic adj. m.,
s. m.,
pl. adogmátici; adj. f.,
s. f. adogmátică, pl. adogmáticeadogmatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ADOGMÁTIC, -Ă, adogmatici, -e, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al adogmatismului. — Din
fr. adogmatique.