abajur - explicat in DEX



abajur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABAJÚR, abajururi, s. n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc., care se pune la o lampă pentru a feri ochii de lumină și pentru a îndepărta razele într-o anumită direcție. – Din fr. abat-jour.

abajur (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abajúr s. n. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi. (< fr. abat-jour)

abajur (Dicționar de neologisme, 1986)
ABAJÚR s.n. Acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție. [Pl. -ruri. / < fr. abat-jour].

abajur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
abajúr (-ruri) s. n. – Dispozitiv care ferește ochii de lumina unei lămpi. < Fr. abat-jour, cf. it. abagiur

abajur (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
abajur, abajururi s. n. fustă scurtă, minijupă

abajur (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABAJÚR, abajururi, s. n. Dispozitiv (decorativ) de metal, de sticlă, de hârtie etc., care se pune la o lampă pentru ca razele luminoase să se reflecte într-o anumită direcție. – Fr. abat-jour.

abajur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABAJÚR, abajururi, s.n. Dispozitiv fixat în jurul unei lămpi destinat să dirijeze lumina într-o anumită direcție. [Pl. și: abajure] – Din fr. abat-jour.

abajur (Dicționaru limbii românești, 1939)
*abajúr n., pl. urĭ (fr. abat-jour, adică „aruncă lumină”). Reflector (de carton, pînză, porțelan, tinichea) pus la lampă ca să arunce lumina în jos. V. umbrar, proĭector.

abajur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abajúr s. n., pl. abajúruri

abajur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abajur, n. aparat care concentră și coboară lumina unei lămpi (= fr. abajour).

Alte cuvinte din DEX

ABAI ABAGIU ABAGERIE « »ABALDA ABALIENARE ABANDON