abandon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABANDÓN, abandonuri, s. n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, familiei etc.
2. Părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
3. Renunțare la continuarea participării într-o probă sportivă. – Din
fr. abandon.abandon (Marele dicționar de neologisme, 2000)abandón s. n. părăsire, renunțare. ◊ ~
familial = părăsire a copiilor, a familiei. ♦ (
sport) retragere dintr-o competiție. (< fr.
abandon)
abandon (Dicționar de neologisme, 1986)ABANDÓN s.n. Renunțare definitivă, părăsire fără intenția de a reveni la ceva. ♦ (
Sport) Renunțare a unui concurent la continuarea probei în care este angajat. ◊
Abandon familial = părăsire a copiilor sau a familiei. [Pl.
-nuri. / < fr.
abandon].
abandon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ABANDON (‹
fr.)
s. n. 1. Faptul de a renunța la ceva, de a părăsi ceva sau pe cineva. ♦
A. de familie = infracțiune care constă în săvîrșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cei îndreptățiți la aceasta, a uneia din următoarele fapte: a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunîndu-l la suferințe fizice și morale; b) neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de întreținere prevăzută prin lege; c) neplata cu rea-credință a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească. ♦
A. economic = părăsirea unor bunuri materiale proprietate particulară, obștească sau de stat (
ex.: părăsirea navelor naufragiate care după o anumită perioadă intră în proprietatea statului în ale cărui ape
terit. au fost abandonate).
2. (SPORT) Renunțare a unui concurent de a continua participarea la o probă în care este angajat.
abandon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABANDÓN s. n. Renunțare la un bun sau la un drept. ♦ Părăsire de către cineva a copiilor sau a familiei. ♦ Renunțarea unui concurent la continuarea probei, într-o întrecere sportivă. –
Fr. abandon.abandon (Dicționaru limbii românești, 1939)*abandón n., pl.
urĭ (fr.
abandon). Barb. Jur. Părăsire. Cedarea unuĭ lucru.
abandonabandón s.n. 1 (
jur.) Părăsire a copiilor, a familiei etc. de către persoana care are obligația legală de întreținere.
Abandonul de minori intră sub incidența penală. 2 Renunțare la un bun sau la un drept.
Au rămas fără case, nu în urma unui abandon, ci prin abuzurile unor legi nedrepte. 3 Renunțare a unui concurent la participarea sau la continuarea participării într-o probă sportivă.
4 Părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare. • pl.
-uri. / <fr.
abandon. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
abandon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abandón s. n.,
pl. abandónuriabandon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABANDÓN, abandonuri, s. n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, a familiei etc.
2. Părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
3. Renunțare la continuarea participării într-o probă sportivă. — Din
fr. abandon.